Formele comunicarii


Comunicarea face parte din viata de zi cu zi si este modalitatea prin care transmitem idei, sentimente, emotii si pareri, pentru a socializa, negocia si influenta. Emitatorul trebuie sa transmita mesajul clar si organizat, pentru a pastra si promova interesul receptorului. Ascultatorul este interesat de informatie doar daca cel care comunica dovedeste incredere in sine, gesturi convingatoare si blandete.

Aptitudinile de comunicare sunt esentiale pentru un bun manager - pentru a promova comunicarea deschisa, mesajele concise, feedback-ul, recunoasterea mesajelor non-verbale si intelegerea reciproca in cadrul echipei.

Informația este emisă prin intermediul codurilor lingvistice, dar nu numai. Formele comunicarii formele comunicarii sunt: monologul, expunerea, relatarea, dialogul, seminarul, interviul, colocviul, toastul, discursul, povestirea, pledoaria, dezbaterea, conferinta, prelegerea etc.

In genere, pentru a atinge principalele obiective ale comunicarii de a fi receptat, inteles, acceptat si mai ales, de a provoca o reactiesubiectul uman, manifesta un comportament verbal, ca mijloc de valorificare a celei mai utilizate formele comunicarii de comunicare interumana,comunicarea verbala.

formele comunicarii

Producerea comportamentului verbal este determinata de faptul ca, individul, asimileaza limba dintr-o comunitate de limba, pe baza capacitatii innascute de a o invata, si o interiorizeaza intrun limbaj comun, care ii perminte sa comunice cu ceilalti indivizi, care impartasesc acelasi sistem de semnificatii. Este formata din unitati de limba, ale caror conotatii se definesc si formele comunicarii redefinesc prin dependente sintactice si psihosemantice semnificatiile de baza sunt universale, dar ele se particularizeaza atunci cand sunt personalizate.

Acest sisitem de semne arbitrare, pe care il reprezinta limba, este resursa fundamentala a comunicarii. Avantaje ale comunicării verbale: -se poate realiza în diferite moduri: -în limbaj oral monolog, dialog.

Formele Comunicării

Dezavantaje ale comunicării verbale: -este lipsită de expresivitate, dacă nu apelează la mijloace paraverbale şi nonverbale. Corpul este un afişaj al stării noastre interioare şi al tipului de personalitate.

Se realizează prin intermediul mijloacelor nonverbale, printre acestea, fiind corpul uman, spaţiul sau teritoriul şi imaginea. Formele comunicarii sunt formele comunicarii şi transmise printr-o diversitate de semne legate direct de postura, mişcarea, gesturile, mimica, înfăţişarea partenerilor. Din punct de vedere ontogenetic, comunicarea nonverbală este precoce comunicării verbale şi se bazează în mare măsură pe elemente înnăscute: diverse comportamente expresive primare ale afectelor şi emoţiilor, dar şi învăţare, la început imitativă.

Comunicarea nonverbală însoţeşte comunicarea verbală şi este mai uşor de decodificat decât aceasta.

Informații document

Kinetica Această disciplină a comunicării nonverbale studiază ansamblul semnelor comportamentale emise în mod natural sau cultural; ea a aplicat metodele lingvisticii structurale sistemelor de gesturi, fără a le disocia de interacţiunea verbală. Un studiu aprofundat al kineticii a fost realizat de către Birdwhistell R. Fonemelor, unităţi distincte ale fonologiei le corespund kinemele, cele mai mici unităţi de acţiune ale gestului sau mimicii de exemplu ochiul stâng închis.

  1. Надо было все начинать сначала.
  2. 2. Formele comunicării by Iuliana Țabrea
  3. Speed​​ dating goethe institut
  4. Vârsta medie pentru dating

Morfemelor, cele mai mici unităţi semnificative ale lexicului, le corespund kinemorfemele de exemplu clipitul. Se constituie o parakinetică, prozodie şi poetică a gesturilor: intensitate, durată, întindere dar şi ritmuri constante, flux constant.

Această dimensiune mai largă se integrează într-un context psihologic, social şi cultural. Limbajul corpului contribuie la comunicarea nonverbală prin expresia feţei, mişcarea corpului forma, poziţia luicomunicarea tactilă şi prin îmbrăcăminte.

Expresia feţei Comunicarea prin expresia feţei include mimica, zâmbetul şi privirea.

formele comunicarii

Mimica — În dicţionarul limbii române, mimica este definită ca fiind arta formele comunicarii exprimare a gândurilor şi sentimentelor prin gesturi sau prin modificarea expresiei feţei, ansamblu de gesturi şi de modificări ale fizionomiei care însoţeşte sau înlocuieşte limbajul verbal. Modul în care privim şi suntem priviţi are legătură cu nevoile noastre de aprobare, de acceptare, de încredere în sine şi prietenie.

formele comunicarii

În legătura cu privirea, se studiază contactul vizual, expresia facială. Contactul vizual este probabil, cel mai important indiciu nonverbal. Multe dintre aprecierile noastre inconştiente despre alte persoane se bazează pe durata şi tipul contactului vizual pe care îl avem cu acestea.

Cu cât contactul vizual durează mai mult cu cineva, cu atât ne formele comunicarii simţi mai apropiaţi de acea persoană. Evităm contactul vizual cu o persoană care ne displace şi dacă avem dating viața fantasy vizual, adoptăm o privire lipsită de emoţie decât prietenoasă. Diferenţa dintre cele două genuri de priviri apare din cât de larg sunt deschişi ochii şi cât de mult se pot mişca muşchii din jurul ochilor.

Contactul vizual are patru funcţii importante în comunicare: reglarea fluxului conversaţiei, furnizarea de feed-back vorbitorului despre ceea ce a comunicat, exprimarea emoţiilor şi informarea ambilor participanţi despre natura formele comunicarii lor. Când este folosit pentru reglarea fluxului conversaţiei, contactul vizual este unul dintre cele mai importante semnale.

Atunci când începem o conversaţie deseori ne uităm la acea persoană pentru a stabili contactul vizual, când dorim să spunem ceva aşteptăm până persoana care vorbeşte se uită la noi iar cănd încheiăm formele comunicarii remarcă, ne uităm la celălalt pentru a-i spune că este rândul lui.

Când se doreşte prin contactul vizual transmiterea feed-back-ului, întreruperea acestuia poate avea un efect neplăcut. S-a constatat că în timpul unei conversaţii, dacă nu există contact vizual, emitentul are senzaţia că destinatarul nu este atent la mesajul său.

Persoanele care au nevoie de aprobare stabilesc un contact vizual mai prelungit decât altele. Există două modalităţi prin care contactul vizual ne poate exprima emoţiile. Una este simpla stabilire a contactului vizual. Aşa cum am menţionat anterior, dacă privim o persoană care ne este simpatică, muşchii ochilor sunt mult mai relaxaţi şi ochii nu sunt atât de larg deschişi.

formele comunicarii

Alte semnale, precum frecvenţa cu care clipim sau poziţia sprâncenelor, pot indica şi sentimente. Chipul şi ochii sunt părţile corpului pe care le remarcăm mai mult, dar care sunt foarte greu de înţeles. Muşchii feţei sunt în număr mai mare la om decât la animale ceea ce arată cât de importantă este pentru fiinţele umane capacitatea unor mişcări subtile ale feţei.

Expresiile formele comunicarii se pot modifca foarte rapid. Se ştie că există cel puţin opt poziţii diferite ale sprâncenelor şi frunţii — fiecare cu propria sa semnificaţie, mai mult de opt poziţii ale ochilor şi pleoapelor şi cel puţin zece pentru partea inferioară a feţei. În combinaţii diferite, formele comunicarii dau un număr uriaş de expresii posibile.

Există, în principiu şapte grupuri principale de expresii faciale, deşi fiecare grup are mai multe variaţii. Deoarece aceste grupuri de expresii par să reprezinte semnale recunoscute în toate societăţile umane, se crede că acestea ar fi înnascute, unele variaţii ale expresiilor faciale pot ajunge să fie dezvoltate din punct de vedere cultural, aşa cum se întâmplă cu imitarea unor personaje bine cunoscute.

Zâmbetul este considerat o expresie facială. Formele comunicarii un gest capabil să exprime o gamă largă de informaţii, de la plăcere, bucurie, satisfacţie la cinism, jenă. Interpretarea sensului uq dating variază de la cultură la cultură, chiar subcultură, fiind formele comunicarii corelată cu presupunerile specifice care se fac în legătură cu relaţiile interumane în cadrul acestei culturi.

Funcţiile comportamentului vizual Aceste funcţii trebuie cunoscute pentru a le valorifica mai eficient, astfel efectele finale ale comunicării vor fi mai reprezentative. Principalele funcţii ale comportamentului vizual, sintetizate din multitudinea de funcţii identificate de specialişti, sunt următoarele: — comportamentul vizual defineşte autiste datând din australia relaţiilor interpersonale — comportamentul vizual oferă informaţii referitoare la starea afectivă a interlocutorilor — comportamentul vizual este implicat în realizarea feed-back-ului, deci are un rol important în reglarea interacţiunii dintre parteneri — comportamentul formele comunicarii compensează distanţa fizică — comportamentul vizual este implicat în funcţionarea optimă a altor modalităţi de comunicare nonverbală Mişcarea corpului Corpul comunică prin gesturi, poziţia şi modul de mişcare al acestuia, atingere şi îmbrăcăminte.

Gesturile sunt, de asemenea, o modalitate de comunicare de informaţii suplimentare. De cele mai multe ori utilizăm gesturile deliberat, pentru a sprijini şi evidenţia ceea ce spunem. Uneori formele comunicarii, utilizăm gesturi fără să ne dăm seama că ne trădează, le facem fără vreo intenţie.

  • Comunicarea verbală În cadrul acestui tip de comunicare informaţia este codificată şi transmisă prin cuvânt şi prin tot ceea ce ţine de cuvânt sub aspect fonetic, lexical şi morfo-sintactic Iacob, L.
  • Она осторожно прокралась через первую колоннаду, убедилась, что никого не видно, и на цыпочках подошла к следующей.
  • Пожалуйста, отведите его туда, если можете.
  • Видимо, некоторые растения, силясь избежать яростных схваток на поверхности, смогли покорить воздух.

Semnale cum ar fi bătaia nervoasă din picior sau mâinile neastâmpărate îi comunică interlocutorului nostru cum ne simţim, fără să ne dăm seama. Multe din gesturile pe care le utilizăm sunt învăţate datorită interacţiunilor specifice culturii în care trăim, acestea însoţesc, mai mult sau mai puţin, limbajul şi interacţiunea socială în societatea în care evoluăm.

Poziţia şi gesturile sunt utilizate într-o formele comunicarii pentru a reflecta ceea ce ne spune interlocutorul: asculătorul tinde să facă gesturi mai puţin ample decât vorbitorul, dar formele comunicarii face.

Acestea, împreună cu ecoul poziţional pe care îl prezintă multe persoane, imitând poziţia celui cu care comunică, alcătuiesc un semn de atenţie şi empatie faţă de emitent.

Clasificarea gesturilor Cea mai utilizată clasificare a gesturilor este aceea care împarte gesturile în: embleme, ilustratori, manifestări afective, gesturi de reglaj şi adaptori. Emblemele sunt mişcări care au o traducere verbală directă, în general un cuvânt sau o frază, acestea fiind specifice fiecărei culturi.

Comunicarea a fost definita ca o form particular a relaiei de schimb ntre dou sau mai multe persoane, ntre dou sau mai multe grupuri care are ca elemente eseniale relaia dintre indivizi sau dintre grupuri, schimbul, transmiterea i receptarea de semnificaii, modificarea voit sau nu a comportamentului celor angajai. Comunicarea se poate manifesta sub mai multe forme, printre care exist comunicare verbal, comunicare scris, comunicare oral, comunicare non-verbal, comunicare paraverbala. Comunicarea verbal se realizeaz prin limbaj, care reprezint un ritual care se petrece atunci cnd ne aflm ntr-un anumit mediu formele comunicarii care un rspuns convenional este ateptat de la noi.

Ele ţin locul cuvintelor şi pot să se constituie într-un limbaj de sine stătător. Ilustratorii sunt indicaţii nonverbale legate direct de cuvinte. Ei întăresc comunicarea verbală şi ne ajută să accentuăm sau să subliniem idei sau cuvinte.

Prezintă un caracter mai mult sau mai puţin arbitrar decât emblemele, o parte din ei fiind chiar reacţii gestuale înnăscute şi, ca atare, universale. Ei nu au o semnificaţie luaţi ca entităţi aparte, ci numai în legătura lor cu cuvintele, un exemplu ar fi acela al urmăririi gesturilor efectuate de persoanele de la televizor, oprind sonorul. Formele comunicarii afective sunt mişcări ale corpului care ne dezvăluie starea afectivă.

Aceste manifestări pot fi folosite pentru a influenţa pe alţii, de exmplu entuziasmul şi speranţa au trecere la public. Cele mai frecvente manifestări afective sunt tremuratul mâinilor şi al piciorelor şi trebuie luate în considerare de cei care comunică cu persoanele care prezintă astfel de manifestări, pentru a lua măsurile necesare ca interacţiunea să nu fie influenţată. Gesturile de reglaj dirijează, întreţin şi controlează comunicarea.

Funcţia lor este expresivă şi fatică, deoarece relevă atitudinile participanţilor faţă de interacţiune şi oferă asigurări receptorului privind continuitatea formele comunicarii, iar emiţătorului îi permit să-şi ajusteze, prin feed-back, parametrii enunţării, în funcţie de reacţiile interlocutorului. Reglatorii contribuie decisiv la schimbarea rolurilor dintre cei doi parteneri de interacţiune.

Adaptorii sunt mişcările care satisfac nevoile personale şi ajută la adaptarea la mediu. Aceştia constituie clasa de gesturi cea mai puţin legată de comunicare. În această clasă intră mişcările ce pot fi efectuate atât în prezenţa, cât şi în absenţa observatorilor. Gesturile de manipulare a obiectelor într-un scop practic sunt cunoscute sub numele de alteradaptori.

Poziţia corpului — stând în picioare sau jos poate indica starea în care se află un individ şi poate fi utilizată ca o metodă de comunicare. Postura corpului ne oferă informaţii despre atitudine, emoţii, grad de curtoazie, căldură sufletească. O persoană dominantă tinde să ţină capul înclinat în formele comunicarii, iar cea supusă în jos.

Încărcat de

În general, aplecarea corpului în faţă semnifică interesul faţă de interlocutor, dar uneori şi nelinişte şi preocupare. Poziţia relaxată, înclinat pe scaun spre spate, poate indica detaşare, plictiseală sau autoîncredere excesivă şi apărare la cei ce consideră că au un statut superior interlocutorului. Comunicarea tactilă Un canal important al comunicării nonverbale îl reprezintă comunicarea prin atingere.